Părinții se întreabă deseori cum să interacționeze cu micii fotbaliști, atât in timpul antrenamentelor, cât si înaintea jocurilor. De fapt, vor să știe cum să le transmită mai multa încredere si curaj.
Mai jos puteți găsi câteva principii pe care părinții le pot folosi in relația cu copiii lor, transmițându-le plăcerea jocului de fotbal.
Fotbalul trebuie sa fie doar un simplu joc, o distracție pentru tinerii fotbaliști.
Fotbalul este un simplu joc pentru copii, nu este o afacere. Cu atâția bani care se învârt in fotbalul de performantă, parinților le este greu sa înțeleagă ca el rămâne un simplu joc. Concentrați-vă pe joc, nu pe recompensele pe care le poate oferi acesta!
Auto-motivația sau motivația intrinsecă este cel mai bun tip de motivație.
Jucătorii de fotbal iubesc jocul si competiția. Încercați să evitați recompensele sau diferite tipuri de motivare extrinseca. Vreți să le ofere lor plăcere sau vreți sa joace pentru a vă mulțumi pe voi?
Agenda parinților nu este si a copiilor.
Tinerii practica fotbalul din multe motive. Poate le place sportul, competiția, să aparțină unui grup, sau din aspectele sociale. Fiți siguri că înțelegeți motivația lor înainte de a le-o transmite pe a voastră.
Încurajați copiii să se concentreze pe procesul de execuție, nu pe rezultate.
Trăim intr-o societate care se focusează pe rezultate si câștig, dar acestea apar in urma unui proces foarte lung. Bineînțeles că toată lumea vrea să câștige, dar încurajați învățarea si perfecționarea individuală, care va transmite încredere când copilul va creste.
Modelul de comportament pe marginea terenului.
Când sunteți pe margine, copilul va caută cu privirea, analizând-vă mimica. Sunteți modelul lui de comportament in diferitele momente de presiune. Dacă deveniți furios, frustrat, agitat, asa va deveni si copilul vostru. Afișați liniște si calm, încurajați permanent: nu uitați, nu rezultatele primează.
Vedeți lucrurile pozitive, nu cele negative.
După un meci, nu săriți să enumerați ceea ce a făcut greșit copilul sau cum trebuia să facă, in opinia voastră. Încurajați-l, enumerând si lăudând abilitățile si lucrurile bune pe care le-ați remarcat.
Rezistați să conduceți copilul in timpul jocului.
Pregătirea si antrenamentele sunt gata. In timpul jocului, lăsați-i sa joace! Trebuie sa prindă încredere in ceea ce au învățat. Prea multe indicații despre cum credeți voi că ar trebui sa rezolve copilul situația le inhibă personalitatea.
Ajutați copilul să înțeleagă că mai întâi este copilul vostru si apoi este sportiv.
Multi copii sunt stresați de faptul că ar putea să-si dezamăgească părinții dacă greșesc. Încercați să le explicați că orice se întîmplă pe teren, ii iubiți la fel de mult. Ei sunt ființe umane care întâmplator fac sport, nu fotbaliști care se întîmplă să fie oameni.
Separați rolul de părinte de cel de antrenor.
Multi părinți se cred antrenori. Acest lucru are avantaje si dezavantaje. Pericolul pentru copilul vostru il constituie faptul că nu este capabil să separe critica constructivă pe care i-o oferiți din rolul antrenorului si nu al părintelui. Este foarte ușor pentru copii să interpreteze remarcile ca un atac al părintelui, in loc sa le considere sfaturi ajutătoare ale antrenorului. Definiți bine cele doua roluri.
Puneți întrebările potrivite după meciuri.
Punând întrebări corecte după jocuri, transmiteți copilului ceea ce considerați voi că este important in fotbal. Dacă puneți întrebări de genul “Ați câștigat?” sau “Ai marcat?”, copilul va înțelege ca victoria cu orice preț este cel mai important lucru pentru voi. Întrebați dacă i-a plăcut sau s-a simțit bine si va înțelege că a juca este important.
Construiți baza de încredere copilului.
Increderea copilului este foarte fragilă. Când vreți să construiți o bază de încredere nu treceți de la extaz la agonie sau invers. Nici nu vă raportați la ultimul joc. Fiți constanți în comportament, ajutați copilul să se concentreze pe ceea ce a făcut bine, pe lucrurile pozitive. Increderea in forțele proprii se construiește în timp. De aceea încurajați, lăudați, nu lăsați să apară îndoieli in mintea copilului.